'Astfel, în zarva vieţii tinereşti, începuse deja să se stingă în sufletul lui Simeon prima chemare a lui Dumnezeu către viaţa monahală, dar Dumnezeu, Cel ce îl alesese, din nou l-a chemat, de-acum printr'o vedenie.
Odată, după un răstimp petrecut nu în curăţie, a aţipit, şi într'o stare de somn uşor a văzut că un şarpe a pătruns pe gură înlăuntrul său. A simţit o mare scârbă şi s'a trezit. În acea clipă aude cuvintele: <<Tu ai înghiţit şarpele în somn şi te-ai îngreţoşat; aşa şi mie mi-este neplăcut a privi cele ce faci>>.
Simeon pe nimeni n'a văzut; a auzit doar glasul ce rostea aceste cuvinte, care glas, prin duioşia şi frumuseţea lui, era cu totul neobişnuit. Cu toată liniştea şi duioşia, înrâurirea asupra sa a fost cutremurătoare. După adânca şi neîndoielnica încredinţare a Stareţului - acela fusese glasul Însăşi de-Dumnezeu-Născătoarei. Până în sfârşitul zilelor sale el mulţămea Maicii Domnului că nu se scârbise de el, ci Ea Însăşi binevoise a-l cerceta şi a-l ridica din cădere. Spunea:
<<Acum văd câtă îndurerare are Domnul şi Maica Domnului pentru norod. Închipuiţi-vă, Maica Domnului a venit din ceruri să mă povăţuiască pre mine, tânărul căzut în păcate>>.
Faptul că nu se învrednicise a vedea pre Stăpâna îl punea pe seama necurăţiei în care petrecea în acea clipă.
Această a doua chemare ce i s'a făcut nu cu mult înainte de armată a avut de acum o însemnătate hotărâtoare în alegerea căii pe care avea să o urmeze. Prima urmare a fost o hotărâtă schimbare a vieţii sale care luase o întorsătură nu bună. Simeon a simţit o adâncă ruşine pentru trecutul său şi a început fierbinte a se căi înaintea lui Dumnezeu. Hotărârea de a intra în mănăstire după săvârşirea armatei i-a revenit cu sporită putere. În el se trezise un ascuţit simţământ al păcătoşeniei, în vârtutea căruia i s'a schimbat atitudinea faţă de tot ce vedea în viaţă. Această schimbare s'a răsfrânt nu numai în faptele şi purtarea sa personală, ci şi în cât se poate de interesantele convorbiri cu cei dimprejur.'
(fragmente preluate din Arhimandritul Sofronie, Cuviosul Siluan Athonitul, traducere din limba rusă de Ierom. Rafail (Noica), Ed. Reîntregirea, Alba Iulia)
