Viaţa Cuviosului Siluan - V

     'Într'un praznic, când era horă în sat, Simeon se uita cum un ţăran de vârstă mijlocie, consătean cu el, cânta la acordeon şi juca. Chemându-l deoparte, l-a întrebat:
     - Cum poţi, Stepane, să cânţi şi să joci - doară tu ai omorât un om?
     Îl omorâse într'o  încăierare, când era beat. Atunci acela îl duce pe Simeon încă şi mai departe şi-i zice:
    - Ştii, când eram în închisoare mult m'am rugat lui Dumnezeu să mă ierte, iar Dumnezeu m'a iertat; de-aia pot acum cânta liniştit.
    Simeon, care nu demult el însuşi aproape că ucisese un om, a înţeles că poţi cere lui Dumnezeu iertarea greşalelor, a înţeles şi liniştea consăteanului său, a ucigaşului iertat (...)

    Un alt consătean al lui Simeon se întâlnea cu o fată din satul vecin, care a rămas însărcinată cu el. Simeon, văzând că flăcăul se purta foarte nepăsător faţă de acea pricină, îl îndemna să se însoare cu ea, zicându-i că <<altfel va fi cu păcat>>. Multă vreme flăcăul nu se învoi că ar fi un păcat, şi nu voia să se însoare, dar Simeon totuşi l-a înduplecat, iar el l-a ascultat.
     Când am auzit din gura Stareţului povestea de mai sus l-am întrebat de ce nu s'a însurat el însuşi cu fata pe care o cunoscuse; la care Stareţul a răspuns:
     <<Când am dorit să devin monah, mult l-am rugat pe Dumnezeu să rânduiască astfel încât să pot pleca liniştit, iar Dumnezeu aşa de bine le-a rânduit pe toate. M'am dus în armată, şi în acel răstimp un negustor de grâne a venit în satul nostru să cumpere grâu; văzându-o pe fată la horă, cât era de frumoasă, bine legată, cât de frumos cânta şi cât era de veselă, a îndrăgit-o şi a luat-o. Au trăi fericiţi şi au avut mulţi copii>>.
Stareţul fierbinte mulţămea lui Dumnezeu Care i-a auzit rugăciunile, dar fărădelegea sa nu a uitat-o.'
(fragmente preluate din Arhimandritul Sofronie, Cuviosul Siluan Athonitul,  traducere din limba rusă de Ierom. Rafail (Noica), Ed. Reîntregirea, Alba Iulia)

Faceți căutări pe acest blog